Timișoara la răscruce: de la lohn și externals la tehnologii proprii?

Sfârșitul epocii bazate doar pe costuri ieftine?

Timișoara a ajuns într-un punct de cotitură economică.

Trecerea de la un model bazat pe costuri mici și investiții străine la unul centrat pe cercetare, inovare și tehnologii proprii nu mai este o opțiune, ci o necesitate strategică.

O spune deschis Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara: orașul are o bază solidă de ingineri și specialiști IT, dar a venit momentul să depășească stadiul de simplă execuție pentru proiecte externe.

Datele de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă arată că, în primele opt luni ale lui 2026, România a adunat peste 10.000 de disponibilizări prin concedieri colective. În județul Timiș, însă, vorbim de 516 cazuri – adică vreo 5% din totalul național. O felie mare din această placă, mai exact 317 specialiști, a venit din sectorul auto. Cifrele astea nu arată doar o simplă fluctuație de moment, ci o schimbare structurală profundă pe piața muncii, care cere măsuri rapide.

Drăgan explică că Timișoara a muls timp de două decenii un avantaj competitiv simplu: mâna de lucru ieftină și bine pregătită local. Doar că vremurile s-au schimbat radical.

Unde ducem mințile luminate din producție?

Azi, faptul că ai oameni calificați și costuri ceva mai bune nu mai e suficient ca orașul să rămână relevant pe harta economică.

Jucătorii mari vor altceva: mutarea de la executarea unor proiecte desenate prin alte țări, la conceperea propriilor produse și tehnologii, cu tot cu proprietate intelectuală românească.

În plină restructurare în automotive și IT&C, cea mai mare bătaie de cap rămâne salvarea acelor oameni și redirecționarea lor spre domenii noi. Experiența acumulată în fabricarea de mașini sau în programare nu trebuie să se piardă. Ea poate fi reciclată cu succes în robotică, inteligență artificială, sisteme autonome, tehnică medicală, energie sau securitate cibernetică. Doar că acest transfer de competențe cere bani mulți și o legătură mult mai strânsă între companii, universități și primării.

Chiar dacă oamenii au o bază tehnică excelentă, e nevoie de reconversie și de proiecte noi care să absoarbă șocul. Rectorul trage un semnal de alarmă: pierderea a sute de angajați înseamnă riscul de a spulbera un capital de competențe clădit în zeci de ani.

Salvăm viitorul sau doar peticim prezentul?

Un inginer care a lucrat la circuite electronice pentru mașini poate inova în echipamente medicale sau sisteme robotice. Marea provocare e să-i dai ocazia să facă asta chiar aici, acasă.

Universitatea Politehnică vrea să fie locomotiva acestei transformări. Instituția a scos la înaintare specializări noi – de la ingineria dronelor și robotică, până la electronică și calculatoare de ultimă generație. În plus, livrează cursuri rapide mulate fix pe cerințele din piață.

Dar Politehnica nu poate juca singură meciul ăsta. Drăgan cere urgent o masă rotundă care să pună la aceeași masă universitățile, mediul de afaceri și autoritățile locale. Scopul? Soluții imediate pentru cei dați afară și o strategie clară pentru următorul deceniu.

Apelul de final e limpede: nu vorbim doar despre câtorva oameni cărora trebuie să le găsim de lucru azi, ci despre ce fel de locuri de muncă putem crea pentru următorii zece ani.

Întrebarea nu e câte slujbe se duc pe apa sâmbetei, ci ce punem în loc!