România printre cele mai scumpe prețuri la energie din Europa: patru motive

Variabilitatea surselor regenerabile și a hidroenergiei!

România printre cele mai scumpe prețuri la energie din Europa: patru motive

Cotațiile pe piața spot a energiei electrice în România au atins niveluri care plasează țara printre cele mai scumpe piețe din Europa.

În funcție de datele disponibile, prețul mediu s-a apropiat de 323 de euro pe megawatt-oră, o valoare comparabilă cu cea din Ungaria. În vârfurile de consum, care corespund intervalurilor de vârf din timpul serii, tarifele pot depăși 500 de euro/MWh. Contrastul cu alte regiuni este brant: în anumite piețe scandinave, prețurile coboară până la 13-17 euro/MWh.

Această divergență nu are o singură explicație, ci rezultă dintr-o combinație de factori tehnici, meteorologici și de piață.

Un prim motiv al scumpirilor ține de limitele importurilor. Deși România dispune de interconexiuni cu țările vecine, aceste legături nu asigură un acces nelimitat la energie ieftină.

Capacitatea efectivă de import depinde de starea infrastructurii, de fluxurile regionale și de cererea din statele învecinate. Când mai multe țări au nevoie simultan de electricitate, prețurile la import creșc, chiar dacă legăturile fizice există. Astfel, România se poate găsi într-o poziție de competiție pentru aceleași cantități de energie cu alte state europene.

Această dinamică explică parțial de ce prețurile românești rămân înalte chiar și atunci când în alte regiuni costul energiei este scăzut.

Al doilea factor major este variabilitatea surselor regenerabile și a hidroenergiei. Mixul energetic al României include centrale hidro, nucleare, pe gaze și cărbune, precum și parcuri eoliene și fotovoltaice.

Aceste tehnologii nu funcționează în mod constant și nici cu aceleași costuri. În perioadele cu vânt slab sau cu producție solară redusă, aportul din sursele verzi scade. În plus, seceta și scăderea debitului râurilor, în special al Dunării, afectează direct producția hidrocentralelor.

Când aceste surse livrează mai puțină energie, diferența trebuie acoperită de alte capacități interne sau prin importuri. Dacă oferta disponibilă este restrânsă, centralele cu costuri de producție înalte devin cele care stabilesc prețul pieței. Problema nu este că energia regenerabilă ar fi cauza directă a scumpirilor, ci că producția sa este dependentă de condițiile meteo.

Fără capacități adecvate de stocare și rețele capabile să transporte energia acolo unde este nevoie, aceste oscilații se traduc direct în creșteri de preț.

Al treilea motiv este indisponibilitatea celor două reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Unitatea 1 a fost oprită controlat la 28 iulie, iar Unitatea 2 la 13 august 2026, pe fundalul secetei și al scăderii debitului Dunării, care au limitat posibilitatea de asigurare a apei necesare răcirii.

Cele două reactoare au o putere instalată totală de aproximativ 1.400 MW și asigură, în condiții normale, o parte semnificativă din producția națională de electricitate. Scoaterea lor din funcțiune a eliminat o sursă stabilă, care nu depinde de vreme ca energia eoliană sau solară. Lipsa acestei energii trebuie compensată prin creșterea producției altor centrale și prin importuri.

Dacă aceste surse alternative sunt mai costisitoare sau insuficiente, presiunea se transmite imediat în prețul de angro. Situația este agravată de faptul că același deficit de apă afectează și hidroenergia, reducând simultan contribuția a două surse importante din mixul energetic.

Al patra componentă este funcționarea Pieței pentru Ziua Următoare (PZU).

Preț de 323 euro/MWh pe piața spot?

Aici, participanții tranzacționează electricitatea pentru fiecare interval orar al zilei următoare. Prețurile se formează pe baza ofertei și cererii, iar energia disponibilă la costuri reduse nu este întotdeauna suficientă pentru a acoperi consumul. Când producția scade și cererea rămâne ridicată, prețul poate crește rapid.

Centralele cu costuri de producție înalte pot ajunge să stabilească nivelul de preț necesar pentru echilibrarea pieței. Companiile care nu au asigurat din timp necesarul prin contracte pe termen lung sunt mai expuse la variațiile de pe piața spot. În perioadele de tensiune, achizițiile suplimentare pot deveni considerabil mai scumpe.

Totuși, PZU nu este o piață speculativă și nu stabilește prețurile în mod arbitrar; este un mecanism necesar pentru echilibrarea cererii și ofertei. Vulnerabilitatea apare atunci când o parte importantă a necesarului trebuie cumpărată pe termen scurt, într-un moment în care oferta este redusă.

Contractele pe termen lung, diversificarea surselor de aprovizionare și prognozarea corectă a consumului pot reduce această expunere.

De ce energia costă mult mai puțin în unele țări europene? Diferențele dintre prețurile spot din Europa sunt influențate de structura producției, condițiile meteo, disponibilitatea centralelor și capacitatea rețelelor de a transporta electricitatea între țări. În anumite intervale, statele nordice beneficiază de producție hidroenergetică și eoliană abundentă, ceea ce reduce prețurile locale. România se confruntă, în schimb, cu producție hidroenergetică redusă, producție variabilă din surse regenerabile și indisponibilitatea unor capacități importante. Interconexiunile contează, dar nu explică singure aceste diferențe.

Chiar și o țară cu legături bune la rețelele vecine poate avea prețuri mari dacă regiunea se confruntă simultan cu un deficit de producție sau cu o cerere ridicată.

Prețul de aproximativ 323 de euro/MWh menționat în datele prezentate este un preț de angro pe piața spot, nu tariful final plătit direct de gospodării. Factura consumatorului include și alte componente, precum tarifele de rețea, taxele și costurile comerciale, iar impactul prețului de angro depinde de contractul de furnizare.

Ce măsuri ar putea reduce prețurile în România? O soluție durabilă nu poate rezulta dintr-o singură investiție. Sunt necesare măsuri complementare, care să reducă atât deficitul de producție, cât și vulnerabilitatea sistemului la variațiile cererii și ale vremii. Prima măsură cheie este repornirea în siguranță a reactoarelor de la Cernavodă.

Revenirea celor două unități ar putea adăuga din nou aproximativ 1.400 MW de capacitate disponibilă, în funcție de condițiile tehnice și hidrologice. A doua măsură este dezvoltarea capacităților de stocare. Bateriile pot absorbi surplusul de energie produs în orele cu producție solară ridicată și îl pot livra atunci când cererea crește și producția regenerabilă scade.

A treia măsură este construirea unor centrale flexibile. Capacitățile pe gaze pot contribui la acoperirea vârfurilor de consum și la compensarea variațiilor producției eoliene și fotovoltaice. A patra măsură este modernizarea rețelelor și extinderea interconexiunilor.

Aceste investiții pot permite transportul unor cantități mai mari de energie și pot facilita accesul la electricitate din piețele vecine atunci când aceasta este disponibilă la prețuri mai mici. A cincea măsură este creșterea ponderii contractelor pe termen lung. O mai bună acoperire a necesarului prin contracte stabile poate reduce dependența companiilor de achizițiile urgente de pe piața spot.

Aceste măsuri nu garantează automat prețuri mici.

Efectul lor depinde de momentul în care intră în funcțiune, de costurile investițiilor, de disponibilitatea combustibililor și de evoluția piețelor regionale.

Va avea România prețuri foarte mari toată iarna?

Prețurile ridicate din această perioadă indică vulnerabilități reale ale sistemului energetic, dar nu permit concluzia că întreaga iarnă va fi caracterizată de cotații de peste 300 de euro/MWh.

Evoluția va depinde de temperaturi, consum, revenirea capacităților de producție indisponibile, debitele Dunării, producția regenerabilă și prețurile din țările vecine. O iarnă rece, cu cerere ridicată și producție internă insuficientă, ar putea amplifica presiunile. În schimb, revenirea unor capacități importante și condițiile favorabile de producție ar putea tempera prețurile.

Problema de fond este lipsa unei marje suficiente de siguranță în anumite intervale de consum. Atunci când mai multe surse interne produc mai puțin simultan, România devine mai dependentă de importuri și de piața spot. Reducerea acestei vulnerabilități presupune investiții în producție, stocare și rețele, dar și o mai bună planificare a aprovizionării pe termen lung.