Iranul cere economie de gaze: o provocare pentru iarnă, deși are a doua rezervă mondială

De ce criza energetică s-a acutizat?

Deține a doua cea mai mare rezervă de gaz natural din lume, dar Teheranul impune acum reguli stricte de consum. Sâmbătă, președintele parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a lansat un apel direct: cetățenii trebuie să reducă cheltuielile cu gazele cu cel puțin 10%.

Măsura vine tocmai când se intră în sezonul rece, perioada critică pentru încălzire. Guvernul încearcă astfel să alinieze presiunea asupra sistemului de aprovizionare, care atinge apogeul în ianuarie.

Deficitul nu e noutate, dar a devenit acut după conflictul militar declanșat la finalul lunii februarie, prin ofensiva combinată israeliano-americană.

Cât de gravă e situația pe teren?

Într-o adresă video difuzată de mass-media locale, conform Agerpres, Ghalibaf a subliniat necesitatea unei mobilizări naționale pentru iarnă. Promite un sistem de compensare rapidă: orice economie de combustibil, oricât de mică, va fi transferată imediat în contul bancar al consumatorului.

Condițiile meteo agravează tabloul.

Temperaturile scad frecvent sub zero, mai ales în nordul țării. Impactul războiului asupra infrastructurii a fost semnificativ. Autoritățile recunosc că uzinele de extracție și procesare, în special cele din sud, au fost lovite de raiduri aeriene americane. Rezultatul?

Ce previziona oficialitatea încă din toamnă?

Oprirea temporară a mai multor rafinării.

Situația fusese anticipată încă din octombrie.

Unde se blochează negocierile?

Atunci, viceprim-ministrul Mohammad Reza Aref estima, printr-o declarație publicată de IRNA, un decalaj zilnic al ofertei de gaze între 100 și 250 de milioane de metri cubi pe tot parcursul sezonului friguros.

Previziunea era legată direct de deteriorările suferite de facilitățile energetice în urma ostilităților.

Linia temporală a conflictului arată o serie de evenimente cruciale.

Ce se întâmplă acum la strâmtoarea Ormuz?

Armistițiul din aprilie a oprit aproape 40 de zile de bombardamente intense. În iunie, s-a semnat un document de intenție pentru rezolvarea definitivă a disputei, dar acordul s-a destrămat rapid în iulie.

De atunci, discuțiile diplomatice sunt într-un impas.

Chiar dacă focurile de luptă s-au stins în ultimele săptămâni, tensiunea strategică persistă. Focusul s-a mutat asupra strâmtorii Ormuz. Iranul susține că deține controlul asupra acestui corridor vital, în timp ce Washingtonul menține o blocadă împotriva porturilor iraniene. SUA justifică mișcarea ca pe o metodă de a intensifica presiunea economică asupra Teheranului, o țară deja supusă sancțiunilor internaționale de peste zece ani.