Investițiile în securitatea cibernetică a rețelelor energetice, incluse în tarifele de distribuție

Cine plătește nota de plată pentru securitate?

Respectarea Directivei NIS 2 nu mai este suficientă pentru a ține la adăpost sistemul energetic național. Operatorii vor fi nevoiți să treacă la nivelul următor și să-și dezvolte propriile strategii solide de securitate cibernetică.

Investițiile în securitatea cibernetică a infrastructurii energetice vor putea fi recuperate prin tarifele viitoare de distribuție. Anunțul a fost făcut de deputatul Mădălin Borș, vicepreședintele Comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor, în cadrul Forumului de securitate cibernetică energetică, organizat la Cluj-Napoca de Distribuția de Electricitate România (DEER).

Securitatea cibernetică înseamnă, de asemenea, capacitatea de a interveni în mod eficient. Anul trecut, la acest forum, am anunțat o inițiativă legislativă, prima prin care am propus să reglementăm securitatea cibernetică în domeniul energiei.

V-am spus în acel moment că am identificat o zonă care nu este reglementată, adică producătorii sub 1 megawatt și prosumatorii, a declarat Mădălin Borș.

De ce nu ajunge doar birocrația europeană?

Potrivit parlamentarului, dezbaterile din Senat și Camera Deputaților au scos la iveală nevoia unui cadru legislativ mult mai larg. Directiva NIS 2 setează doar procedurile birocratice — ce, când și cum trebuie făcut.

Însă apărarea reală nu se face doar din hârtii.

Am constatat că respectarea Directivei NIS 2 nu este suficientă. Directiva prevede în primul rând un cadru de procedură de reglementare.

Dar securitatea nu este doar despre proceduri, este despre acțiune eficientă.

Ce rol va juca DNSC în sectorul energetic?

Pentru a putea acționa, trebuie să ai mijloacele și tehnologia necesare, a explicat oficialul.

Extinderea ariei de aplicare a noii legi a întârziat procesul legislativ cu aproape un an.

Totuși, vestea bună pentru operatori este că aceste costuri de retehnologizare și protecție vor fi recunoscute oficial în viitoarele tarife de distribuție.

Un alt pilon central al noii legisltive este implicarea directă a Direcției Naționale de Securitate Cibernetică (DNSC) în stabilirea regulilor specifice pentru piața de energie. Ținta finală este crearea unui model unitar de protecție pentru toți operatorii din Sistemul Energetic Național.

Ceea ce trebuie să înțeleagă toți operatorii și părțile interesate este că, odată ce această lege va intra în vigoare, vor trebui să creeze o strategie de securitate.

Cât costă, de fapt, să fii vulnerabil?

Astăzi, toată lumea are, mai mult sau mai puțin, anumite sisteme de protecție, dar nivelul real nu este cunoscut uniform, a punctat Mădălin Borș.

Noua abordare își propune ca strategiile companiilor să urmeze un standard unitar pentru sectorul energetic, lăsând însă libertatea fiecărui operator să își aleagă și să își personalizeze tehnologia preferată.

Chestionat cu privire la impactul pe care aceste investiții obligatorii îl vor avea asupra buzunarului consumatorului final, deputatul a mutat perspectiva de la cost la riscul real al lipsei de reacție.

„Cât vor costa investițiile în securitate cibernetică și cum se vor reflecta acestea în preț? cât costă să nu ai securitate?”, a încheiat Mădălin Borș, atrăgând atenția asupra pericolului real al unor pene majore de curent și a pagubelor economice devastatoare pe care le-ar genera un atac cibernetic reușit asupra rețelelor.