Iranul promite redeschiderea Strâmtorii Ormuz în două zile, cu o singură condiție pentru SUA

Blocada din Ormuz, o armă economică letală?

Teheranul e gata să redeschidă Strâmtoarea Ormuz în doar două zile, în loc de șapte cum suna planul inițial. Purtătorul de cuvânt al diplomației iraniene, Esmail Baghaei, a pus însă o placă prețioasă pe masă: Washingtonul trebuie să accepte cererile Iranului.

„Posibilitatea de a pune în practică acest plan în două zile este un indiciu suplimentar privind buna-credință a Iranului”, a declarat oficialul, citat de AFP.

Între timp, discuțiile dintre cele două capitale merg mai departe prin intermediul unor mediatori. Dacă Teheranul își vede cererile îndeplinite, securitatea din strâmtoare poate reveni rapid, iar negocierile se pot relua imediat. Povestea a început pe 22 septembrie, la a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU, atunci când Iranul a aruncat pe post de propunere un armistițiu și redeschiderea rutei în șapte zile.

Cine ținea legătura în secret la Washington și Teheran?

În culise, publicația citată de AFP arată că oficialii americani analizează dacă mai există destule puncte de contact pentru a-l opri pe președintele Donald Trump să ordone un atac scurt și dur împotriva Iranului chiar în săptămânile următoare.

Prin apele Strâmtorii Ormuz trece cam o cincime din tot petrolul pe care îl consumă planeta, ceea ce face din acest punct o verigă critică pentru economia mondială. Când Iranul a ales să accelereze sau să întârzie redeschiderea, n-a făcut-o la întâmplare, ci a aplicat o presiune economică pe față. Ținând strâmtoarea sub lacăt, Teheranul încearcă să oblige SUA să negocieze dintr-o poziție slabă, profitând de nervozitatea piețelor energetice. Este o mișcare de forță prin care regimul iranian vrea să smulgă recunoașterea propriilor drepturi și ridicarea sancțiunilor internaționale.

Când băieții buni din Qatar sau Turcia preiau rolul de mesageri, e clar că diplomația tăcută lucrează pentru a evita un conflict deschis. Țările terțe țin liniile de comunicare calde și taie riscul unei escaladări militare scăpate de sub control. Pentru ambele tabere, formula asta e mană cerească: pot testa limitele adversarului fără să mobilizeze trupele și își lasă deschisă ușa către un acord înainte ca butoiul cu pulbere să sară în aer.